În cea de a doua zi de Crăciun (stil vechi) am mers cu automobilul unei rude la Chişinău, în ospeţie.
Ruda era la volan şi, fiind un şofer cu experienţă, mergea cu o viteză mică.
La un moment dat, de undeva, asemeni lui Aladin din poveste,a aparut un agent de circulaţie, care a început să fluture atât de energic din bastonul său atotputernic, încât şi eu, şi ruda am intrat în panică, gândindu-ne că, pe semne, am încălcat ceva grav regulile.
Am parcăt maşina conform regulamentului rutier şi aşteptam ce va urma. Agentul rutier, s-a apropiat,s-a prezentat astfel ca să nu înţelegem cum îl cheamă şi ne-a spus că am încălcat prevederile unui indicator rutier de circulaţie, conform căruia trebuia să nu depăşim viteza de 40 kilometri pe oră.
Aceasta ne-a făcut să răsuflăm uşuraţi, căci modul energic cu care am fost opriţi de către agent ne făcuse să fim în aşteptarea arestului cu interogatoriu.
O clipă mai târziu însă,revenindu-şi din sperieţii în care ne-a băgat acest rege al drumurilor (foarte rele,de altfel), ruda a îndrăznit să îl întrebe ce viteză a fixat radarul,căci conform vitezometrului, automobilul se deplasa cu nu mai mult de 50—55 kilometri la oră.
Imediat,poliţistul a început atacul psihologic asupra noastră. Am aflat că undeva nu departe există un indicator, care interzice deplasarea cu o viteză mai mare de 40 km pe oră.
Reacţia rudei, care îndată a început să-l liniştească, adică,nu este nici o problemă, odată ce a încălcat, neobservând indicatorul,poftim, este gata să primească pedeapsa binemeritată,l-a făcut pe cel cu epoleţi să rămână cu gura căscată.
Revenindu-şi şi bănuind că ceva nu este curat la mijloc,căci, de obicei, şoferii se pun în poară,încercând să dovedească că nu au încălcat nimic,agentul a trecut la o altă tactică, zicând că dacă nu credem, să mergem cu el în automobilul de serviciu şi să ne convingem.
Răspunsul rudei mele l-a făcut iar să rămână buimăcit,ea spunându-i calm că crede în reprezentanţii legii şi, deci, este total de accord ca dânşii să îşi facă lucrul. Adică, scrieţi proces verbal şi toată treaba.
Primind şi semnând documentul, din care am aflat că am depăşit viteza,în loc de 40 km la oră mergând cu 53, şi că procesul verbal seria AD nr. 0150578 a fost întocmit în baza art. 121 al. 1 CCA al Republicii Moldova de către sublocotenentul Ghenadie Zaharia, ne-am căutat mai departe de drumul nostru.
Peste aproximativ două ore, reîntorcându-ne tot pe aceeaşi stradă, i-am observant din nou pe agenţii de circulaţie. Erau doi, unul “prindea” la radar automobilele, iar al doilea le oprea.
Nu ne grăbeam şi am dorit să vedem indicatorul rutier pe care nu l-am observat data trecută. Zis şi făcut,ne deplasăm foarte încet privind ambii cu încordare. În sfârşit cu mare greu l-am observat. Era instalat în faţa unei clădiri , accesul spre care mai era despărţit şi de o parcare, a acestei instituţii probabil. Aflându-se la vreo trei—patru metri de traseu, era imposibil să îl vezi din cauza automobilelor parcate.
Ne-am dus la aceşti ingenioşi agenţi rutieri.Nu,nu pentru a protesta împotriva întocmirii procesului verbal,ci pentru a le lămuri , că cea ce fac nu este omeneşte.Înţelesesem ambii că pe bravii poliţişti cel mai puţin îi deranja securitatea la trafic,căci nu întâmplător ei au ales pentru ambuscadă anume acest loc.
Credeţi că ne-au înţeles ce am dorit să le explicăm ?De unde,ne-au privit ca pe nişte căzuţi de pe Lună.
Din păcate, nici “ordinea făcută” în rândurile efectivului Poliţiei Rutiere de către preşedintele Voronin nu îi mai ajută pe colaboratorii ei să dea dovadă de omenie şi bun simţ.
Noi , totuşi, i-am felicitat cu prilejul sărbătorilor de iarnă…
|